marți, 23 decembrie 2008

Simply Red în România

Pe 6 septembrie, în cadrul Cerbului de Aur, trupa britanică Simply Red a ţinut primul său recital în România.

Ca doi iubitori foarte mari ai aniilor '80, eu şi colegu-mi de forum depecheMODE.ro - slapper, ne-am îmbarcat în tren pentru a fi martori unui eveniment care şi prin simplitatea sa nu merita pierdut. Nu vă mai reţin cu detalii de genul vagonul în care am picat cu biletele era plin ochi de oameni şi de o senzaţie de claie peste grămadă, pentru că ne-am redirecţionat către următorul vagon şi călătoria ne-a fost uşurată. În paralel, am mai avut cel puţin 6 prieteni care s-au aventurat cu 3 maşini personale.

Am ajuns pe la 18:25 în Braşov şi am decis să adoptăm varianta per pedes până în Piaţa Sfatului.
De notat că pe drum nu am dat de nici un fel de afişe sau indicatoare care să atenţioneze că, în zilele respective, în oraş se desfăşoară un festival cu veleităţi internaţionale.

La locul crimei, pardon spectacolului, am dat peste organizare românească. Adică? Adică aşează-te unde apuci! Noi am avut bilete în sectorul A1, rândul 7 şi ne-am trezit că stăm în sectorul B3. Nu a fost atât de grav, aşezându-ne practic cu câteva scaune mai în spate.

Până aici a fost draft-ul postului pe care trebuia să-l public la câteva zile după concert.
De aici încolo totul este deja vag. De fapt între aşezatul pe scaune şi recitalul lui Mick & co. nimic n-a fost mai interesant decât apariţia unui 'cerb' prin public. Cum cerbii nu pot vorbi (sau cânta) ca în reclama acelei beri româneşti, era vorba de un nene costumat şi înarmat cu una bucată microfon şi cameraman, încercând să ia pulsul unei mulţimi mult prea copleşite pentru a spune ceva important...

Bla bla bla şi iată playlist-ul serii:
01. A New Flame
02. So Not Over You
03. Home
04. For Your Babies
05. Holding Back The Years
06. Night Nurse
07. It’s Only Love
08. Thrill Me
09. Stars
10. Come To My Aid
11. Fake
12. The Right Thing
13. Sunrise
14. Fairground
BIS
15. Money’s Too Tight (To Mention)
16. Something Got Me Started
17. If You Don't Know Me By Now

La mai bine de 3 luni de la concert nu mai pot confirma veridicitatea acestei liste - chiar şi de pe site-ul oficial - decât în punctele de maxim interes... personal :) Iar numerele norocoase sunt: 2, 3, 5, 7, 8, 9, 11, 13, într-un mod ciudat de surprinzător (sau invers?) 14, 16 şi, nu în ultimul rând, 17.

Sincer, nu mai ţin minte nici la ce melodie au folosit chitara acustică, dar undeva uitate în folderele de pe computerul colegului de forum aşteaptă să fie editate câteva filmări de amatori excepţionali ce suntem. Şi modeşti.

Şi, în sfârşit, după atâta gargară inutilă, iată-ne ajunşi şi la scopul acestui articol (niciodată nu m-am priceput la scrierea unuia, dar se pare că nimic nu m-a împiedicat):











Tot setul de 24 de fotografii se află aici (link flickr).

vineri, 10 octombrie 2008

Optics



Mmmm, delicios! Ce vedeţi este un Nikon AF Nikkor 50mm f/1.8D, o bijuterie de obiectiv, accesibil tuturor datorită preţului mic :)


Edit: Fotografia am postat-o şi pe deviantART aici tăiată pe ici, pe colo pentru a fi folosită cu uşurinţă ca wallpaper widescreen (1280x800).

Coloured Solitude



Consider această fotografie ca fiind prinsă din pur noroc, având în vedere că a fost făcută cu un 50mm f/1.8 montat pe D40 - asta însemnând focalizare manuală cu aparatul în aer, cu mult peste capacitatea mea de a previzualiza cadrul prin vizor.


PS: Fotografia a fost făcută la Zilele Bucureştiului, la concertul lui Bryan Adams (20.09.2008).

Edit: Dacă vă place şi doriţi să o folosiţi ca wallpaper (1280x800), o puteţi găsi aici :)

Emotional



Mare bucurie pe mine, am trecut pe DSLR! :)

miercuri, 9 iulie 2008

Def Leppard la Bucureşti

Am ajuns pe la 6 fără ceva, după jumătate de chin prin canicula prezentă în Bucureşti. Intrare lejeră, la scena nu se adunase TOT puhoiul de lume (mulţi încă erau în stadiul de roaming).

Prima sesizare: împărţeala între fani (lăsând la o parte sectoarele cu scaune şi alte alea) a fost A şi B. Sectorul A a fost nesimţit de mare, pe când B să spunem că era pe undeva pe la o treime din A.

A doua sesizare: scena pe care au prestat artiştii acestei seri n-a fost alta decât scena Dacia de la B'Estfest. La fel de semi-cupolată şi cu două ecrane de-o parte şi de alta a ei. Ecranul din spatele trupeţilor (precum se poate observa aciulea) a lipsit cu desăvârşire.

A treia sesizare: aproape toate băuturile erau calde. Am fost prima dată să-mi iau o Cola, mi-au dat-o călâie; a doua oară a fost (Slavă Domnului - că altfel făceam moarte de om) mai rece.
Berea cu alcool vândută la acest concert a fost asigurată de Bergenbier, care - am fost anunţaţi noi de vânzători - a fost adusă abia acum două ore şi de aceea este caldă şi nu o putem servi. Au existat şi vânzători de-a dreptul nesimţiţi, care când clientul s-a plâns că nu i s-a oferit produs INTEGRAL şi RECE i s-a reproşat că dacă te-ai grăbit să bei bere. Poftim?!
E vina mea că mi-e sete
Sau vina organizării voastre defecte?
(rimă la minut)

Aşa. A patra sesizare: şoc mare când ne-am dat seama cum este de fapt programul. Iris - Def - White. Logic (din mai multe puncte de vedere, inclusiv al statisticilor) era Iris - White - Def.
În fine, mai bine de noi cei neinteresaţi de White - care ne-am luat tălpăşiţa în timp util şi am mai prins şi mijloace de trafic în comun.
Dar din păcate asta a însemnat ca Def să fie sacrificată, jocul de lumini fiind surprins mai bine abia pe la sfârşitul prestaţiei (care, cu ocazia asta, vă spun că a durat aproximativ o oră şi jumătate).

A cincea sesizare: sonorizarea a scârţâit la Iris - de unde am primit şi o microfonie de toată frumuseţea.

A şasea (şi ultima) sesizare: la Love Bites n-am reuşit să-l aud pe solist la strofe când urcă. Să fi fost de la sesizarea a cincea?

În rest, toate bune şi frumoase.

Publicul a fost unul de bun simţ şi cunoscător (în mare parte - nu ca mine, synthpoperiţă printre roacheri). S-a putut respira (adică nu am stat claie peste grămadă) şi s-a cantat cu trupa.

Apropo de cântat, Pour Some Sugar On Me, Nine Lives, Love Bites, Two Steps Behind şi Let's Get Rocked (la bis) sunt ce am recunoscut. Altfel, am fost paralelă, dar plăcut impresionată.

Am uitat să spun că eu am avut bilet în A, dar am mers la concert cu un prieten care a avut bilet în B şi cu ocazia asta (tot făcând slalom prin mulţime) am prins un pic şi din priveliştea diametral opusă din acest sector.

Jumătate din B avea acoperiş, acela fiind cortul Silent Disco de la B'Estfest.
Pe lângă acoperiş (sau mai corect spus, sub el) au fost şi câteva mese şi bănci, la care s-au aşezat destui (de fapt au fost ocupate serios).
Le mai lipseau micii, că berea exista (aproximativ...)
Nu spuneai că au venit la concert (nici nu mai contează artistul, românul este în stare de aşa ceva indiferent de cine vine să-i cânte).

Eu m-am aşezat strategic pe la 15 m de scenă, cât se poate de în mulţime şi am scos aparatul.
Iată un snipet din ce am reuşit să fotografiez (aici găsiţi un pic mai multe):











Măh, am eu impresia sau Rick Savage s-a tot uitat fix în aparatul meu?!
Adevărul este că şi la 15 m de scenă şi cu ditamai buturuga în aer... cine ştie :)

Aaah, şi era să uit încă ceva! Iată peste ce am dat în timp ce făceam slalom prin public:



Eh?! :)

luni, 7 iulie 2008

B'Estfest 2008 - Ziua 2 (5 Iulie)

Anul acesta am fost doar o zi - din păcate, dar consider că am prins esenţialul în ceea ce mă priveşte.

Manic Street Preachers au cântat (nu în această ordine) Motorcycle Emptiness, You Love Us, Kevin Carter, A Design For Life, If You Tolerate This Your Children Will Be Next, The Everlasting (un acoustic ce mi-a mers drept la inimă), You Stole the Sun from My Heart, Your Love Alone Is Not Enough, Send Away the Tigers, Found That Soul şi câteva pe care nu le ştiu. Ah, şi era să uit de umbrela Rihannei, pe care au reprodus-o foarte fain.

Foarte lejeri şi simpatici băieţii. Înainte de concert, şi-au răpit din timp pentru o sesiune de autografe la care s-a făcut o coadă considerabilă.

Nu cred că mai trebuie să presupun că dacă se decideau şi Kaiser Chiefs să facă aşa ceva, ieşea cu capete sparte :)) Asta judecând după cum a reacţionat publicul la concert. Eu încă plâng după Love's Not A Competition (But I'm Winning) pe care, din păcate, n-au cântat-o.

Ambele trupe au făcut show frumos, fiecare în stilu-i aparte. Ambii solişti foarte energici, mai ales cel de la Kaiser Chiefs - care s-a urcat pe s(e)chele, a coborât în public, la un moment dat a fugit în spate la sunetişti. Pe scurt, nu stătea locului nici o secundă!

Au mai fost două trupe interesante, înainte de MSP şi KS.
The MOOoD (români) - care sunau foarte indie/alternative/Placebo/Nirvana - cu menţiunea că solistul exact ca o solistă cânta!
Şi The Hot Stewards (Dutch/German/Danish) - o adunătură de gay (cel puţin aşa dădeau impresia, e posibil să fi fost doar o fandoseală) simpatici care au cântat coveruri tot în stil indie/alternative, printre care şi The Locomotion şi Never Gonna Give You Up a lui Rick Astley :)) (adevăraţi fani ai New Romantic-ului).

Iată şi un snipet din mărturiile mele fotografice (tot setul de 40 de fotografii este aici):

THE MOOOD


~ solistul


~ un fan depecheMODE şi un fan The Cure (parte din publicul atent la prestaţia românilor The MOOoD)

THE HOT STEWARDS



MANIC STREET PREACHERS







KAISER CHIEFS







Urmează DEF LEPPARD în seara asta, zbau zbai for now!!

luni, 14 aprilie 2008

I want to be forever young!

Dacă vă aşteptaţi la un review inteligent şi plin de detalii obiective/tehnice, vă rog să căutaţi alt blog-website. Tenchiuuuuu!


~ Io cu afişele de la catering :))


~ Io pe la scenă :P

Să vă povestesc cum mi-am petrecut sfârşitul lumii... astaaa, ziua de sâmbătă - 12 aprilie a.c.

Pey se făcea că pe la 9 m-am trezit şi la 11 şi ceva eram deja pe drumuri.
La 13 am ajuns cu Smoki la Rin Grand Hotel pentru conferinţa de presă.
Destui gură-cască (a se citi "reporteri") care când li s-a spus "aveţi întrebări?" au clacat instantaneu. De noi două nu mai vorbim că nici nu ştiam cu ce să începem :))
Câţiva cu iniţiativă, din care am reţinut o persoană străină (ţară vecină) şi un concetăţean bine făcut şi la corp şi la minte care a "îndrăznit" să vină cu tricou John Lennon pe el. Bravo!
Dragii trupeţi calmi, relaxaţi, zâmbăreţi, fotografiaţi din toate părţile. Ştiti cum decurge o astfel de "întrunire".


~ Vorbăraie, râsete


~ Autografe

După cca şi aprox 1 oră ne-am tirat toţi la Arene, unde ne-a întâmpinat un soare încăpăţânat de cald de scoteai limba (... de la pantof). Semn bun, căci un eveniment în aer liber n-are nevoie de complicaţii meteorologice de genu' "precipitaţii" şi "vânt (semi)puternic".
Din acest punct de vedere Dumnezeu ne-a fericit cu o zi superbă.


~ Setlist-ul iniţial (DWM unplugged nu au mai cântat - de alte modificări nu-mi mai aduc aminte)


~ David Goodes

Până pe la 18:30 s-au tot făcut probe de sunet, glumiţe, poz(n)e şamd.
De la acea oră a început şi intrarea generală a publicului doritor şi o leacă mai târziu a început şi setlist-ul de warm up al DJ-ului Slapper (pe care-l felicit şi cu această ocazie pentru reuşitul amalgam de melodii new-wave/synthpop).


~ Deejaaaaay (:P) Slapper

Pe la 20:30 a intrat şi trupa pe scenă. Moment în care se vedea clar că erau peste 4000 de participanţi.
Din acest punct de vedere nu vă pot spune decât că am stat într-un aşa loc încât mi-a intrat totul în piept, fără pic de exagerare.
M-a impresionat că deşi sunt consideraţi o trupă mai soft, live şi-au permis să fie mai duri fără să-şi strice imaginea sau să-i dezamăgească pe fani.
Iar melodii precum
Dance With Me, Sounds Like A Melody, Forever Young şi Apollo m-au dat pe spate!

Vizual, through my lens, aşa a arătat concertul:


~ Marian Gold


~ Martin Lister


~ Marian


~ Marian


~ Toată scena


~ Marian


~ Marian şi Martin


~ Toată scena


~ Toată scena


~ Toată scena (nici până acum n-am aflat ce reprezentau cifrele din proiecţii)


~ Marian

Mai multe fotografii vor apărea curând pe site-ul Kompas Events.

Din păcate a fost scurt, iar publicul general a fost mai vioi la cele mai cunoscute dintre hit-urile lor.
Dar n-am să uit grupul de făniţe, din spatele lui Gabi (slapper), care urlau cât le ţineau corzile vocale :))

După terminarea cam bruscă a concertului, eu am mers alături de organizatori la hotel la o masă maaare de la care mi s-a confirmat încă o dată că cei mai nebuni dintre "vizitatori" sunt sunetiştii.
Ne-am pozat şi filmat între noi, cu aparatu' foto, cu webu' de la Mac, cu ce-am găsit :)) Am râs, am râs cu lacrimi, am mâncat (puţin, din păcate - Rin Grand Hotel sux, sorry) şi pe la 2 eu cu Ana şi Mitel (organizatorii) am plecat acăsică.

A ieşit mai bine decât se spera. Şi în baza a mai multor declaraţii, nici nu se compară cu ce-a fost de anu' nou la Romexpo.

Felicitări organizatorilor şi tuturor celor implicaţi şi mulţumim trupei pentru un show frumos!

miercuri, 23 ianuarie 2008

Camouflage - The Pleasure Remained!!

Whoooooaaa, încă am palpitaţii de la acest concert. Acum 2 ani visam să plec pe la vecini ca să-i văd live, dar nah că au venit ei la noi! :D

Nici nu ştiu de unde să încep. În deschidere a fost DJ Shunt (Miro din Bulgaria - tipul cu tricoul NOOB din pozele de la after-party-ul De/Vision :P). Băiatul a ştiut ce să pună să încălzească publicul - nu că ar fi fost nevoie, în sală a fost plăcut dpdv al temperaturii.


~ DJ Shunt (Miro din Bulgaria)

Primul lucru pe care l-am observat când am zărit scena a fost ditamai pancarda cu moaca (:P) lui Heiko şi mi-a filat o lampă! E clar, n-a venit!
La conferinţa de presă mi s-a adeverit... lampa, ca să zic aşa. Înlocuitorul lui Heiko a fost Volker Hinkel [Lemon Tree anyone? ;)].
Că tot veni vorba de conferinţa de presă, acolo i-am cunoscut pe băieţi - simpatici foc, glumeţi, cu chef de chit-chat, iar în faţa camerelor un pic agitaţi :P
Dacă şi după mai bine de 20 de ani încă reuseşti să laşi loc de o bâlbă mică, un ăăă, vă daţi seama, nu sunt oameni cu nasul pe sus, fiţoşi, de genu' "ni se cuvine totul". Ceea ce nu poate decât să ne bucure.

În concert formula de bază a fost Marcus - voce, Oliver - synth şi Volker - keyboard/chitări, dar spre deliciul meu şi al întregului public, Marcus şi Oliver au făcut schimb de locuri la unele melodii.


~ Marcus Meyn


~ Marcus Meyn în locul lui Oliver Kreyssig


~ Oliver Kreyssig şi Volker Hinkel în timpul melodiei You Turn - absolut halucinantă!

Setlist-ul a fost cam aşa:
How Do You Feel? - pe care din prostie am ratat-o
Me And You
The Pleasure Remains
I Can't Feel You
That Smiling Face
Handsome
Confusion
We Are Lovers
Perfect
Dreaming
You Turn
I'll Follow Behind
Motif Sky
The Great Commandment
Conversation - b-side al single-ului Motif Sky (deşi merita un loc bine plasat pe album!)
Bis 1:
Real Thing
Suspicious Love
Love Is A Shield
Bis 2:
Being Boiled - mult-aşteptatul cover The Human League :D ce-i drept se putea mai bine (n-a cântat o strofă :P)

A, şi cum asta n-ar fi de-ajuns, au cantat şi un Strangers' Thoughts acoustic de toată frumuseţea (care iniţial nu apărea în setlist).

Pare-mi-se sau acest concert a fost o dublă-promovare? Practic, din lista aceasta, 7 melodii (plus un b-side) sunt de pe Relocated, 5 (CINCI) de pe Sensor (!), 2 de pe albumul de lansare - Voices & Images şi câte una de pe Methods Of Silence, Meanwhile şi Bodega Bohemia (yup, no Spice Crackers).


~ Înca o melodie la care Marcus şi Oliver au facut schimb de roluri :P

Mi-a plăcut şi atmosfera. Băieţii liniştiţi, glumeţi, zâmbăreţi, iar publicul numeros (400+) şi entuziast!
Iar eu una mă aflam în dificultatea de a fotografia în timp ce ei cântau într-una (!!) melodii pe care n-aveam cum să stau locului şi să nu fredonez. La un moment dat s-a tot uitat Marcus la mine (adevarul e că era şi greu, eram fix sub nasul lor, pe treapta din faţa scenei) - m-a văzut că mai făceam o fotografie, mai lăsam aparatul jos vreo 30 de secunde să le arăt că ştiu fiecare cuvinţel :P
În felul asta i-am şi prins uitându-se fix în cameră (şi pe Marcus şi pe Oliver) :D


~ Marcus - fix la mine se uita :P


~ Ca şi Oliver, de altfel


~ Marcus într-o lumină mai bună :)

After-party-ul a fost ok, a venit şi trupa cam la o oră după terminarea concertului. Din păcate majoritatea fanilor români au cedat psihic la (im)posibilitatea de a rămâne în club (el fiind full), însă 3-4 din noi plus gloata mică de fani bulgari am rămas şi am ocupat 2 lounge-uri din fundul localului :P
Muzica n-a fost cine ştie ce. Iniţial a fost programat să ţina tot Miro şi after-party-ul, însă managerul sau DJ-ul clubului l-a gonit cu pretextul că trebuie pusă muzică mai comercială (ca vezi să nu-şi piardă mulţimea de papiţoi prezenţi acolo deja - care habar n-aveau de Camouflage şi de muzica aniilor 80 în general).
Dar n-a stricat serii, băieţii s-au simţit bine, au discutat şi s-au pozat cu fanii, au glumit, au râs în hohote, au dansat.


~ Oliver, eu şi Volker


~ Marcus şi cu mine


~ Marcus - nu există fotografie în care să stea serios :))


~ Oliver şi Miro

Una peste alta - un spectacol reuşit - un alt bilet colecţionat - o altă trupă iubită văzută!
Felicitări organizatorilor ;)

Încă o concluzie: recunosc că din cauza posturii de fotograf n-am reuşit să savurez concertul precum mi-am dorit - de unde şi dorinţa de a-i mai vedea încă o dată. Şi încă o dată şi înca o dată :D

You make it real, the way I feel, let's take a ride through the night... so perfect...
 
template by suckmylolly.com flower brushes by gvalkyrie.deviantart.com