miercuri, 9 iulie 2008

Def Leppard la Bucureşti

Am ajuns pe la 6 fără ceva, după jumătate de chin prin canicula prezentă în Bucureşti. Intrare lejeră, la scena nu se adunase TOT puhoiul de lume (mulţi încă erau în stadiul de roaming).

Prima sesizare: împărţeala între fani (lăsând la o parte sectoarele cu scaune şi alte alea) a fost A şi B. Sectorul A a fost nesimţit de mare, pe când B să spunem că era pe undeva pe la o treime din A.

A doua sesizare: scena pe care au prestat artiştii acestei seri n-a fost alta decât scena Dacia de la B'Estfest. La fel de semi-cupolată şi cu două ecrane de-o parte şi de alta a ei. Ecranul din spatele trupeţilor (precum se poate observa aciulea) a lipsit cu desăvârşire.

A treia sesizare: aproape toate băuturile erau calde. Am fost prima dată să-mi iau o Cola, mi-au dat-o călâie; a doua oară a fost (Slavă Domnului - că altfel făceam moarte de om) mai rece.
Berea cu alcool vândută la acest concert a fost asigurată de Bergenbier, care - am fost anunţaţi noi de vânzători - a fost adusă abia acum două ore şi de aceea este caldă şi nu o putem servi. Au existat şi vânzători de-a dreptul nesimţiţi, care când clientul s-a plâns că nu i s-a oferit produs INTEGRAL şi RECE i s-a reproşat că dacă te-ai grăbit să bei bere. Poftim?!
E vina mea că mi-e sete
Sau vina organizării voastre defecte?
(rimă la minut)

Aşa. A patra sesizare: şoc mare când ne-am dat seama cum este de fapt programul. Iris - Def - White. Logic (din mai multe puncte de vedere, inclusiv al statisticilor) era Iris - White - Def.
În fine, mai bine de noi cei neinteresaţi de White - care ne-am luat tălpăşiţa în timp util şi am mai prins şi mijloace de trafic în comun.
Dar din păcate asta a însemnat ca Def să fie sacrificată, jocul de lumini fiind surprins mai bine abia pe la sfârşitul prestaţiei (care, cu ocazia asta, vă spun că a durat aproximativ o oră şi jumătate).

A cincea sesizare: sonorizarea a scârţâit la Iris - de unde am primit şi o microfonie de toată frumuseţea.

A şasea (şi ultima) sesizare: la Love Bites n-am reuşit să-l aud pe solist la strofe când urcă. Să fi fost de la sesizarea a cincea?

În rest, toate bune şi frumoase.

Publicul a fost unul de bun simţ şi cunoscător (în mare parte - nu ca mine, synthpoperiţă printre roacheri). S-a putut respira (adică nu am stat claie peste grămadă) şi s-a cantat cu trupa.

Apropo de cântat, Pour Some Sugar On Me, Nine Lives, Love Bites, Two Steps Behind şi Let's Get Rocked (la bis) sunt ce am recunoscut. Altfel, am fost paralelă, dar plăcut impresionată.

Am uitat să spun că eu am avut bilet în A, dar am mers la concert cu un prieten care a avut bilet în B şi cu ocazia asta (tot făcând slalom prin mulţime) am prins un pic şi din priveliştea diametral opusă din acest sector.

Jumătate din B avea acoperiş, acela fiind cortul Silent Disco de la B'Estfest.
Pe lângă acoperiş (sau mai corect spus, sub el) au fost şi câteva mese şi bănci, la care s-au aşezat destui (de fapt au fost ocupate serios).
Le mai lipseau micii, că berea exista (aproximativ...)
Nu spuneai că au venit la concert (nici nu mai contează artistul, românul este în stare de aşa ceva indiferent de cine vine să-i cânte).

Eu m-am aşezat strategic pe la 15 m de scenă, cât se poate de în mulţime şi am scos aparatul.
Iată un snipet din ce am reuşit să fotografiez (aici găsiţi un pic mai multe):











Măh, am eu impresia sau Rick Savage s-a tot uitat fix în aparatul meu?!
Adevărul este că şi la 15 m de scenă şi cu ditamai buturuga în aer... cine ştie :)

Aaah, şi era să uit încă ceva! Iată peste ce am dat în timp ce făceam slalom prin public:



Eh?! :)

luni, 7 iulie 2008

B'Estfest 2008 - Ziua 2 (5 Iulie)

Anul acesta am fost doar o zi - din păcate, dar consider că am prins esenţialul în ceea ce mă priveşte.

Manic Street Preachers au cântat (nu în această ordine) Motorcycle Emptiness, You Love Us, Kevin Carter, A Design For Life, If You Tolerate This Your Children Will Be Next, The Everlasting (un acoustic ce mi-a mers drept la inimă), You Stole the Sun from My Heart, Your Love Alone Is Not Enough, Send Away the Tigers, Found That Soul şi câteva pe care nu le ştiu. Ah, şi era să uit de umbrela Rihannei, pe care au reprodus-o foarte fain.

Foarte lejeri şi simpatici băieţii. Înainte de concert, şi-au răpit din timp pentru o sesiune de autografe la care s-a făcut o coadă considerabilă.

Nu cred că mai trebuie să presupun că dacă se decideau şi Kaiser Chiefs să facă aşa ceva, ieşea cu capete sparte :)) Asta judecând după cum a reacţionat publicul la concert. Eu încă plâng după Love's Not A Competition (But I'm Winning) pe care, din păcate, n-au cântat-o.

Ambele trupe au făcut show frumos, fiecare în stilu-i aparte. Ambii solişti foarte energici, mai ales cel de la Kaiser Chiefs - care s-a urcat pe s(e)chele, a coborât în public, la un moment dat a fugit în spate la sunetişti. Pe scurt, nu stătea locului nici o secundă!

Au mai fost două trupe interesante, înainte de MSP şi KS.
The MOOoD (români) - care sunau foarte indie/alternative/Placebo/Nirvana - cu menţiunea că solistul exact ca o solistă cânta!
Şi The Hot Stewards (Dutch/German/Danish) - o adunătură de gay (cel puţin aşa dădeau impresia, e posibil să fi fost doar o fandoseală) simpatici care au cântat coveruri tot în stil indie/alternative, printre care şi The Locomotion şi Never Gonna Give You Up a lui Rick Astley :)) (adevăraţi fani ai New Romantic-ului).

Iată şi un snipet din mărturiile mele fotografice (tot setul de 40 de fotografii este aici):

THE MOOOD


~ solistul


~ un fan depecheMODE şi un fan The Cure (parte din publicul atent la prestaţia românilor The MOOoD)

THE HOT STEWARDS



MANIC STREET PREACHERS







KAISER CHIEFS







Urmează DEF LEPPARD în seara asta, zbau zbai for now!!
 
template by suckmylolly.com flower brushes by gvalkyrie.deviantart.com